Stefan

As dori sa scriu citeva cuvinte despre Stefan.

Timp de 25 de ani de cind practic alpinismul au venit si au trecut pe linga mine multi, poate prea multi. Fenomenul acesta formeaza o carapace si incepi sa fii mai selectiv cu cei care par a fi entuziasti in jurul nostru.

Stefan insa de la inceput mi s-a parut altfel, iar turele facute impreuna cu el mi-au confirmat doar ceea ce am simtit in legatura cu acest baiat.
Imi amintesc de pustiul timid care am fost, visam marile ascensiuni, mai inti in Romania, apoi pe afara, visam, zi si noapte si cu ochii deschisi.
Echipamentele scumpe erau de neatins, muntii cei mari erau mult prea departe, iar sa am parte de instruirea unui alpinist cu mare experienta nu mi s-a legat, eu am fost autodidact.

Fiecare avem calea noastra proprie si cea mai mare gresala ar fi daca greutatile prin care am trecut sa ne atingem telul am incerca sa insuflam unui tinar care abia e la inceputul carierei, e cu sufletul curat si vrea sa dea din aripi tot mai tare.

Stefan are 14 ani, iar primul gind cu care se trezeste e legat de munte ,de ascensiuni. Am petrecut cu el 6 zile in care ,eu m-am simtit onorat ca am avut un asemenea copil la curs. A invatat repede, si niciodata nu a spus “nu pot” , sau “mi-e frica”, a trecut pasajele cu o tehnica deosebita cu care te nasti si cu multa gindire, inteligenta, fara sa clacheze pe undeva.

Conditiile in Peretele Bucurei au fost extreme, de iarna iar el in ciuda echipamentului lipsa (ma refer la haine si orice) tremurind de frig la orice rafala de vint imi spunea “ce fain a fost, as mai putea sa mai fac un traseu”.
Imi aminteam de mine iarna in Muchia Mare cu pantaloni de fis uzati si bocanci cu 2 numere mai mari primiti de la un bunic, turist aradean.
Da, entuziasmul, dorinta, seriozitatea si as zice cel mai important lucru, talentul, il are, dar acestea nu sunt de ajuns. Stefan nu are posibilitati prea mari momentan decit doi parinti care ar face ori ce sa-i indeplineasca visul.

Am scris aceste rinduri in speranta ca daca va mai uitati prin dulapurile voastre si dati de cite o haina de munte pe care nu o mai folositi sau bocancei sau orice ati putea sa ii trimiteti lui, astfel putem ajuta pe cineva, un tinar care de ani de zile doreste si el sa calce pe calea pe care noi am gasit-o de mult si ne-a adus atitea bucurii (prima mea coarda prea scumpa pentru parintii mei aflati pe atunci deja in pensie ,am primit-o de la unchiul meu din Germania si vreo 8 bucle). Hamul mi l-am cusut eu pe masina de cusut al bunicilor (iar asta e deja istorie).

Adi Glavan a fost primul care i-a donat mai multe haine, un rucsac o casca un ham, pantaloni Goretex (mai vechi).

Stefan are 160 inaltime, 45 kg, e subtirel, 39 marime pantof. Cei care doresc sa il sprijine pot lua legatura cu el direct, sa ii trimita lui direct orice sau prin mine. Numele lui complet este Stefan Gabriel Bighescu asa il gasiti pe Facebook.

Va multumesc, iar lui Stefan ii doresc sa devina ceea ce isi doreste, de fapt pentru asta ne-am nascut pe pamint, eu il voi sprijini cum pot in asta.

Zsolt Torok