Dent du Geant

Aveam cateva zile de pauza, iar Cristi Tzecu cu Doru Ianculescu urcau pe Mont Blanc si eu nu vroiam sa pierd timpul, era soare iar muntii ne chemau. I-am propus lui Mini o tura frumoasa, o tura mult dorita. Ascensiunea pe Dintele Gigantului, care ne va duce in loja centrala, de unde se vad toti Alpii.

Am urcat cu telecabina la refugiul Torino si ne-am cazat. Refugiul este foarte rece si neprimitor, oamenii de acolo sunt asaltati de mii de turisti si lipseste acea caldura cu care te astepti sa fii primit. Suntem doar doi din multimea de oameni care vin si pleaca, doar niste fete care trec pe aici ca niste umbre. Micul dejun inainte de ascensiune ajunge cat pe o masea… adica mai nimic, probabil aici se traieste cu aer iar la 4000 metri, e si el mai rarefiat. La o ora dupa ce am “mancat” imi era foame si ma gandeam la ceva serios: slanina, sunca, omleta, orice, care iti da energie. Am avut noroc ca era foarte frig si probabil din cauza asta nu erau atat de multi pe traseu, nu cadeau nici pietre si nici in pasaje nu ne inghesuiam, asta cel putin pe la inceput. Odata ajunsi la baza “Dintelui”, asteptam cel putin 45 minute pana cand “alpinistul” din fata mea aproape ca reuseste sa se spanzure cu propria coarda. Dupa conflictul din Aiguille du Midi nu mai aveam curajul sa depasesc pe traseu, asa ca am asteptat pana cand cel din fata mea s-a incurcat in corzi, a cazut, s-a incurcat din nou, iar intr-un final m-a rugat el sa ii dau jos coarda pe care nu stiu cum a agatat-o. Am inghetat de frig, de Mini sa nu mai spun, si intr-un final mi-am zis ca fie ce o fi, ma duc chiar daca unii, poate, vor comenta, dar nu a fost totusi cazul.

Mini

Dent du Geant

Traseul e frumos, foarte popular, si tocmai din cauza asta nu am incercat sa ma catar in stilul meu. Important e sa ajungem sus, ne cataram intr-un peisaj incredibil, norii dau un spectacol fascinant peste creste. Trag si eu ca toata lumea, de corzile groase, stanca e lustruita de mii de bocanci. Fac mai multe lungimi scurte, ca sa o asigur pe Mini cat mai bine, si asa ajungem pe varful unde este asezata statuia fecioarei Maria.

Dent du Geant

Dent du Geant

Am ajuns in loja centrala: Arette de Rochefort, Grandes Jorasses, Mont Blanc, ghetarii, Grand Capuccin, toti muntii se vad de aici asa cum am visat. Le pays du Mont Blanc… Mini e foarte fericita iar eu ma bucur ca i-am oferit aceasta priveliste minunata.

Dent du Geant

Dent du Geant

Dent du Geant

Am fi stat mult pe varf, dar tot veneau altii iar noi trebuia sa ajungem la telecabina. Inca o noapte la Torino si inca un minuscul mic dejun ar fi fost neplacute, asa ca am facut multe rapeluri, alergare la telecabina si cu un pic de noroc am prins-o pe ultima.

Creasta Rochefort vazuta de pe Dent du Geant. In spate, varful inzapezit – Grandes Jorasses.

Dent du Geant

Mini rapeland

Dent du Geant

Dent du Geant

In cateva minute eram in arsita, mai jos cu cateva mii de metri, in frumoasa statiune Courmayeur.

O priveliste de neuitat deasupra tarii Mont Blanc-ului, acesta a fost Dent Du Geant, un traseu pe care am avut privilegiul sa il fac impreuna cu Mini.