A fost vreme rea, dar cazahii si polonezii se pregateau sa urce spre C1, C2, C3, si folosind o mica fereastra (care pana la urma nu a mai fost), sa urce pe vreme acceptabila in C4 si spre varf. Spre varf, dar cu vant puternic.

Planul era riscant, dar la oamenii cu inima buna, merge.

George Dijmarescu, care toata expeditia statea in spate si doar critica si comenta, evident ca nu a vrut sa urce. De obicei ii declara prosti pe toti, chiar daca acestia aveau 13 optmiari urcati, cu vasta experienta. Dijmarescu se temea de K2, si asta am putut vedea din toate discutiile. De 20 de ani, de cand urc pe munte, am avut de-a face cu multi oameni, si stiu sa fac diferenta intre Ratiune, Lene si Frica.

Christian Stangl mi-a spus la un moment dat ca pleaca singur, iar cand am spus ca si eu plec singur (fiindca echipa noastra nu este o adevarata echipa, iar George incearca sa influenteze tot grupul sa nu urcam), Christian a raspuns categoric, a spus ca el urca singur, si a adaugat ca Lakpa dirijeaza serpasii si George este tot timpul nervos, iar el nu mai vrea sa urce cu nimeni altcineva. (Important este ca serpasii, la un moment dat, la una din iesirile isterice ale lui Dijmarescu, au vrut sa coboare definitiv si au spus ca nu le mai trebuie nici banii).

Christian a plecat dupa-masa spre ABC, si el cu gura lui, mi-a spus ca doarme acolo, apoi urca dintr-o data in C3 si de acolo spre varf. Nu a luat aparat de emisie-receptie din cauza greutatii.

Eu urma sa plec singur noaptea.

Lakpa m-a implorat sa nu plec, si nu stiu de ce, am cedat cerintei ei. De fapt mi-a promis ca plecam impreuna. Am vorbit cu cazahii si cu parere de rau le-am spus ca eu nu am cu cine sa urc pe munte, nu am echipa. Sincer, imi venea sa plang cand vedeam alte echipe cum se organizau, cum pregateau totul, si apoi vedeam ce face Dijmarescu.

Noaptea nu a fost vreme buna iar dimineata ningea si era vant puternic. Ziua urmatoare insa a fost vreme perfecta – pentru doar o zi -, iar noi am hotarat sa plecam noaptea urmatoare.

In 13 august, ora 1 noaptea am plecat din BC. George cu sotia (Lakpa) au dormit in ABC, acolo unde Christian trebuia sa doarma. Cu surprindere au spus ca acesta nu a dormit aici. Urc spre C1 si constat ca pe aici nu a urcat nimeni inainte. Urc mai departe spre C2 si la House Chimney constat ca este imposibil sa fi urcat Chris pe aici pentru ca totul era sub gheata, corzi, scara, totul.

Intre timp, serpasii incep si ei sa comenteze, ca de fapt eu bateam urme si ca nu exista nici o urma in fata mea. Chris nu a urcat pe aici… C2 este neatins si ne ia 2 ore pana reusim sa ajungem in cort. Era acoperit de zapada. Şerpasii urca in C3 si constata ca nimeni nu a fost acolo. Pioletii lui Chris erau acolo si cortul asa cum l-a lasat, adica impachetat. Nu era instalat ca sa nu il ia vantul. Chris nu a fost in C3.

Sa urci in C3 direct, e inuman de greu, iar de acolo spre C4 zapada e pana la brau (nici serpasii nu au reusit sa ajunga in C4. Iar odata am pornit 4 oameni spre C4 intr-o tentativa, dar am fost opriti de vreme rea).

Deci Chris sustine ca el a urcat in C3 dintr-odata si de acolo spre varf a doua zi si toata noaptea a coborat spre BC, in asa fel incat la ora 6 dimineata sa fie in BC. OK…

Am relatat foarte detaliat ca el nu a dormit in ABC, ca nu a fost pe ruta Abruzzi, nu a atins C2, C3, iar 5 oameni am vazut asta. Pe ruta Cessen nu a fost nici in sus nici in jos. Asta stiu cazahii si polonezii. OK; atunci unde a fost si ce a facut?

Peste cateva zile porterii pakistanezi au gasit sacul lui de dormit, cortul, pioletul, mancare, oala, saltea, si ceea ce este cel mai important, o carte de 370 de pagini scrisa de un scriitor austriac. Un walkie-talkie a fost prea greu de carat, de aceea a carat o carte cu 370 pagini. Probabil a considerat ca pentru K2 si 2 zile este prea mult, iar daca are timp mai citeste, daca ascensiunea pare prea plictisitoare. Cert este ca aceste materiale au fost ascunse bine sub stanci, la distanta de ABC.

O alta intrebare este, exceptand totul (C2, C3, Abruzzi), cum a urcat Bottelneck fara pioleti si fara coarda?

Urmatoarea intrebare si, cred, cea mai importanta, pe unde a coborat? Pe Cessen nu, pe Abruzzi nu. OK; Chris ajuns in BC la 6 dimineata, i-a spus lui Moona (bucatarul) ca este obosit si nu arata poza de pe varf, a spus ca a coborat intre Cessen si Abruzzi, dar nu era atat de obosit sa astepte o zi. Intr-o ora a impachetat si a plecat spre Concordia.

Fara pioleti si fara coarda, daca el ar fi coborat intre cele doua trasee celebre de pe K2, sau oriunde, atunci traseul acela ar fi cea mai usoara ruta pe K2, pe care nu a descoperit-o nimeni inca, pentru ca este stiut ca la coborare este mai greu decat la urcare.

Omul pur si simplu a plecat din ABC, s-a dus mai incolo, a campat, a stat 2 zile, a citit cartea despre o familie persana, si la 6 dimineata s-a prezentat in BC cu varful facut.

Despre obiectele lui, unde au fost gasite si cum, exista marturii video si foto. Exista martori ce adeveresc faptul ca nu a fost pe nici o ruta.

Eu consider ca echipa din Kazakhstan a fost cea mai competenta si Iuri, Ralph si Gerlinde. Despre invidie as spune ca, de la inceput l-am admirat pe Christian Stangl si am incercat sa invat de la el. Il priveam drept vedeta si il tratam cu stima.

Important de stiut insa ca el a ajuns in C3 cam terminat si asta dupa ce a plecat bolnav din C2. Eu i-am dat medicamente si in afara de serpasi, cu care am legat o adevarata prietenie, Chris era preferatul meu. Chris nu vroia sa urce cu Dijmarescu si avea dreptate.

Stimati cititori ai blogului meu, pe K2 au murit multi oameni, toti visand acest varf teribil, pe care, daca il atingi, realmente ai atins cel mai dificil varf de pe planeta.

Nu este drept nici fata de morti, nici fata de munte, si nici fata de spiritul alpinismului, ceea ce a facut Christian Stangl. Iar faptul ca pur si simplu a fugit din BC dupa asa-zisa ascensiune, spune multe. A plecat pentru ca altfel urmau intrebari la care nu stiu cum putea raspunde.

Dragi prieteni, daca lumea asta a ajuns aici, ca pentru sponsori, bani si faima sa ne folosim de astfel de metode, atunci eu nu mai stiu in ce sa cred, si nu mai stiu incotro s-o iau in cautarea puritatii.

Zsolt

22 august 2010 Skardu Pakistan